Porumb copt
Intotdeauna vara mi-a adus numai bucurii. In afara de soare, caldura, mareeee, nisip, balaceala si distractie, vara mi-a adus mereu si o mare varietate de bunatati specifice, care mai de care mai gustoase. Fructe si legume proaspete de tot felul, nelipsitii pepeni si porumbul delicios, fiert sau copt :)
Astazi tocmai despre porumb este vorba, caci nu am mai rezistat tentatiei si am testat porumb copt in cuptorul aragazului. De obicei fac doar porumb fiert si astept sa ajung pe la tara ca sa-l savurez pe cel copt pe jar. Dar, fiindca ajungem rar la tara si pana ne ducem noi trece si sezonul porumbului bun de copt, am zis sa incerc sa-l fac la cuptor (la 0,50 bani un porumb nu aveam mare lucru de pierdut) :))
A iesit foarte bun, nu cu aceeasi savoare de la jar, dar pentru un porumb pregatit in cuptor a iesit perfect :))
Am curatat porumbul de foi si de matase. Am facut si porumb fiert in aceeasi zi asa ca foile mi-au prins bine si le-am folosit sa acopar porumbul la fiert.
L-am pus in tava de la aragaz pe folie de aluminiu, l-am uns bine cu unt si apoi un praf de sare.
L-am lasat la foc mic spre mediu si l-am intors din cand in cand ca sa se coaca uniform.
Am servit porumbul copt cu unt si sare.
Merita din plin sa-l incercati daca locuiti la bloc, nu aveti un loc unde sa mergeti la gratar si va e pofta :)
Enjoy the summer!
Ei......as pofti la un porumb fiert:)!!!Pupici
Eu 'mi-am facut pofta' anul asta si cu cel fiert si cu cel copt :) Pup!
Bun rau! N-am mancat anul asta...
Pupici
Simona, mai ai timp :)) Pup!
Danutza, roasted corn is perfect for the hot summer day... mmm.. :)
Yeah, just perfect ;)
Oooo, mi-ai adus aminte de copilarie cu porumbul asta.Asa mi-l facea si bunicuta mea.Am sa coc si eu cativa de dragul vremurilor trecute.
Te pup:-)
Eu chiar si acum cand imi fac singura porumbul copt ma duc cu gandul tot la copilarie:) Parca si porumbul avea alt gust, totul era mai bun in viziunea mea de copil :)
Pup!
Imi amintesc cu placere cum stateam pe langa bunica,si abia asteptam sa fie gata porumbul.Asa fierbinte il mancam,nu aveam rabdare sa-l las la racit.Acum bunica nu mai este,imi coc singura porumbul.
Te pup!
Eu mancam mereu cand faceau ai mei tuica. Il cocea in jar, acolo sub cazan...mmmm... bun mai era :)
Pup!!