Dovlecelul face parte din familia Cucurbitaceae, fiind inrudit atat cu pepenele galben, cat si cu castravetele.

Dovlecelul este originar din zona cuprinsa intre Guatemala si Mexic, fiind consumat inca de acum 10.000 de ani. In Europa a ajuns fiind adus de catre Cristofor Columb, iar cultivarea acestora a fost initiata de Spania si Portugalia.

Miezul este carnos, de culoare alb-galbuie sau alb-verzuie si protejeaza numeroase seminte. Atat coaja, cat si miezul si semintele sunt comestibile. In bucatariile italiana si franceza, se folosesc si florile dovlecelului la diverse preparate.

Se recomandă în meniurile copiilor, în dieta persoanelor cu probleme digestive sau a celor aflate în convalecenţă. Conţine puţine calorii (100 grame de dovlecel are 15 calorii), de aceea persoanele care ţin cură de slăbire îl preferă.
Dovlecelul conţine de asemenea potasiu, magneziu, hidraţi de carbon, fosfor şi vitaminele A, C şi E.

Contribuie la menţinerea sănătăţii ochilor, iar datorită conţinutului de magneziu reduce riscul de infarct şi accidente vasculare cerebrale. Este benefic în scăderea tensiunii arteriale datorită prezenţei potasiului şi magneziului. Are un rol antiinflamator în astm şi osteoartrită.

Dovlecelul poate fi consumat crud, feliat sau ras, în salate şi aperitive. Poate fi copt sau inclus în compoziţia pîinii şi a diverselor mîncăruri – musaca, ghiveci, chifteluţe şi snitele. Din dovlecei se mai prepară şi ciorbă, supă, borş, budincă sau dulceaţă.